Situatia economica din Franta nu e atat de... proasta, incat sa provoace reforma - analiza de Christopher Dembik, Saxo Bank afaceri romania

etichete afaceri:
procesat  presupunerii  bt24  demografice  traseele  publicarii  dinamizeaza  inflama  colia  continutul  sibex  supergaz  refrigerare  appport  infrastructure  drepturilor  culinare  exemplu  colaborari  redactarii  canalului  defectului  mwc  niste  nederlanden  distribuitorilor  appstore  localiza  afacerea  taxa 

CityMaps
ABC Domenii
SiteMap

Situatia economica din Franta nu e atat de... proasta, incat sa provoace reforma - analiza de Christopher Dembik, Saxo Bank

sursa: www.smartfinancial.ro
In 2013, am avut sansa să-l intalnesc pe ministrul polonez de finante, Grzegorz Kołodko, care este considerat arhitectul miracolului economic din Polonia, prin impunerea unei agende liberale la mijlocul anilor '90. Am discutat, la vremea respectivă, despre cresterea economică slabă din Franta si-mi amintesc vigoarea cu care a criticat taxa de impozitare de 75% asupra veniturilor francezilor bogati: “Nici comunistii nu si-ar fi permis asta!”

Din 2012 incoace, lumea a dezbătut mult faptul că Franta e percepută ca fiind “anti-business” si “anti-bunăstare”. Cresterea taxelor si sprijinirea protectionismului arătate de fostul ministru al economiei Arnaud Montebourg nu au ajutat prea mult economia Frantei. Dimpotrivă, au avut un impact negativ si au contribuit la scăderea investitiilor străine directe in 2012 si 2013.

Acum un deceniu, Franta era printre economiile europene fruntase. PIB-ul Frantei era egal cu al Germaniei. Acum, e cu 8% mai mic. În timp ce Germania a implementat un program de reforme foarte pragmatice, asa numita Agenda 2010, Franta s-a culcat pe-o ureche. Franta a fost mereu leagănul unor companii extrem de inovatoare care au devenit rapid lidere in domeniu, chiar la nivel global. Dorinta de inovatie a creat lucruri magnifice in Franta, cum ar fi automobilul electric sau trenurile de mare viteză. tara se află printre cele mai bine educate sisteme din lume si este recunoscută pentru cultura antreprenorială.

Stagnare persistentă

În pofida punctelor forte, Franta pare incapabilă să-si revină din criză. Nu a fost obisnuită, in ultimii ani, cu o economie a cărei crestere să fie aproape zero. Situatia pare mai degrabă desprinsă din secolul al XIX-lea. Cu toate acestea, toate datele economice arată că Franta e captiva stagnării. În scenariul cel mai bun, cresterea economică a Frantei ar putea trece putin peste 1,5% in 2016. Acest nivel de crestere abia tine sub control somajul. În orice caz, Franta ar trebui să se obisnuiască cu somajul ridicat, avand in vedere că a crescut natural de la 7% la 9% in ultimii ani.

Fată de vecinii săi, Franta pare să nu stie cum să profite de conditiile economice exceptionale (dobanzi scăzute pană la niveluri istorice, un euro slab si reducerea pretului la titei cu 50%). Cele două perioade de dezvoltare economică solidă (1986-1990 si 1997-2001) au fost insotite de aceleasi două elemente - preturi soc la titei si politici monetare imbietoare, dar un al treilea mix este vital cresterii economice: revolutia tehnologică si inovatia financiară. Liberalizarea fiscală a fost motorul principal al perioadei 1986-1990, in care a fost inregistrată o rată de crestere a PIB de 3,4%, in vreme ce ecosistemul dezvoltat in jurul internetului a făcut economia să exulte la sfarsitul anilor '90.

Inovatiile sunt numeroase, incă, in domeniul tehnologiei de inaltă precizie, dezvoltarea dronelor sau energiei regenerabile, dar nu s-a intamplat nimic notabil in zona noilor sectoare industriale dominante. Ciclul tehnologic actual este in fasă, neavand cum să aibă un impact pozitiv semnificativ asupra economiei.

Foamea de investitii private

Nivelul foarte scăzut al investitiilor private este, probabil, cea mai mare provocare a economiei franceze. În pofida asa-numitului “pact de responsabilitate” cu companiile, investitiile private vor rămane, pentru următorii doi sau trei ani, la nivelul pre-criză. Inovatia necesită mai multe investitii private. Companiile nu pot rămane la un nivel decent de cheltuieli operationale si investitii, dacă previziunile legate de profit nu se si adeveresc, la un moment dat.

Începand cu anii '80, profitabilitatea companiilor franceze a scăzut considerabil, in special din cauza sistemului fiscal francez, complex si infometat. În Franta, companiile trebuie să plătească, direct si indirect, 153 de taxe, in vreme ce sistemul german impune doar 55. Acest lucru a inhibat, in mod sigur, investitiile. Doar reducerile de taxe pentru companiile mici si mijlocii ar putea inversa acest trend negativ si ar putea avea un impact pozitiv asupra increderii generale din mediul de afaceri. Ar avea sens, de exemplu, să fie avantajate in competitia cu companiile mai mari prin reducerea impozitului pe profit sub 33,3%. Ar fi just si onest, gandindu-ne că firmele mari au mai multi bani si abilităti crescute de a găsi chichite legislatiei pentru a plăti mai putine taxe.

Însă Frantei ii lipseste dorinta politică de a face reformă. François Hollande nu a fost ales de cei printre care e popular pentru a aplica măsuri de austeritate, ci pentru a impulsiona cresterea si a mentine slujbele din sectorul public. Sub presiunea UE, el a făcut anumite demersuri pentru a schimba agenda reformei, dar opozitia din sanul Partidului Socialist a fost atat de acerbă, incat guvernul a fost nevoit să apeleze la un procedeu constitutional extrem de rar folosit si să impună legea prin decret. Perspectivele pe termen scurt nu arată prea bine pentru reformă. Cu doi ani inainte de alegerile prezidentiale, e foarte probabil ca François Hollande să adopte pozitia “asteptăm si vedem”.

De fapt, problema e că situatia nu e atat de rea, incat să provoace o reformă ambitioasă. În pofida unei cresteri economice de doar 1%, Franta rămane unul dintre cele mai dezvoltate state din lume. Nu ii incurajează pe politicieni să ia măsuri disperate. În fata unei posibile infrangeri zdrobitoare administrată de Frontul National, parlamentarii Partidului Socialist se vor distanta de guvern si de agenda lui de reforme moderate, pentru a-si păstra fotoliile. Nu trebuie să ne asteptăm la mari schimbări in procesul de reformă in următorii doi ani. Economia Frantei va creste, fără indoială, dar va rămane in urma restului statelor dezvoltate din Europa.

Motive să fim optimisti

Cu toate acestea, Franta nu e o cauză pierdută. Sunt multe motive să fim optimisti pe termen lung. Franta isi deschide portile către noi culturi, experiente si modele. Acum 10 ani, de pildă, era o erezie să angajezi manageri străini in fruntea companiilor franceze. Acum nu mai este ceva neobisnuit. Franta se concentrează acum pe modelul german, dar sunt multe lucruri pe care le poate invăta din Europa de Est, America de Nord si chiar Asia. Francezii sunt, in mod traditional, temători in fata riscurilor - e in cultura franceză - dar lucrurile par să inceapă să se schimbe. Au realizat că “statul bunăstării” nu mai este un proiect fezabil din cauza presiunii pe care o pun demografia pietei muncii, sistemul de pensii si nivelul datoriei publice. Discursul s-a schimbat: statul incurajează antreprenorii si investitorii străini să-si asume riscuri si le creează avantaje. “Cu cat vă asumati mai multe riscuri, cu atat ne vom asuma si noi mai multe”, a spus ministrul economiei Emmanuel Macron. Va trece ceva timp pană se vor imbunătăti lucrurile. Nu mă indoiesc de faptul că vremurile bune or să vină, nu le-am trăit deja.

material de Christopher Dembik

Despre Christopher Dembik

Christopher este economist la Saxo Bank in Paris, Franta. Conduce departamentul de macroeconomie si cercetare a pietelor financiare pentru reprezentanta Băncii din Paris. Are un masterat in stiinte Politice la Sciences Po Paris si un MBA la Institute of Economics of the Polish Academy of Sciences.